Interviu: Transformarea percepției despre timp în oportunitate de autocunoaștere și dezvoltare cu Andra Vișan

Andra Vișan

„Ce este timpul?” – iată o întrebare asupra căreia nu medităm prea des, însă una care abordează un subiect vast și profund și care a generat și continuă să genereze variate răspunsuri posibile, transmise pe căi multiple – științifice, filosofice, psihologice, spirituale, culturale, sociale și uneori chiar de natură economică și politică prin adoptarea și răspândirea unor idei (de exemplu: „Timpul înseamnă bani”) și măsuri concrete (setarea unui număr anume de zile și luni într-un an, definirea erelor, stabilirea fusului orar sau schimbarea orei pe glob ș.a.) care au dus la o percepție și o gestionare a timpului diferită în funcție de unde te afli pe glob și când (în ce secol, în ce comunitate, calendarul folosit etc.). 

Prin astfel de sisteme de gândire și metode practice de măsurare a timpului, s-au format percepții colective despre timp, însă, la nivel individual, fiecare experimentăm timpul diferit și contextual. Astfel, avem senzații fluctuante – uneori, timpul „zboară” și parcă nu ne mai ajunge, alteori „se mișcă” lent și îi simțim „greutatea” sau pur și simplu „stă pe loc”, de unde putem concluziona intuitiv că există un timp „personal” dincolo de ceea ce am acceptat ca timp „comun” aderând la felul în care societatea unde am crescut și trăim percepe și promovează dimensiunea temporală.

Andra Vișan a studiat atent noțiunea de timp, concentrându-se în mod deosebit pe înțelegerea calendarului Dreamspell, ce are la bază codurile și armonia calendarului antic mayaș. Din această inspirație și din pasiunea sa pentru timp și dezvoltarea spirituală, s-a concretizat proiectul Dreamspell Galactic Signature Decoding, prin care promovează un altfel de calendar, organic, de interpretare și măsurare a timpului.  

În interviul care urmează, Andra ne vorbește – cu deschidere și deosebită sinceritate, inclusiv prin exemple din experiențele personale – despre cum percepția despre timp și gradul în care suntem conștienți de ciclurile naturale ne influențează viața, povestind totodată despre terapia acvatică pe care a descoperit-o într-una dintre numeroasele sale călătorii în lume, mai exact în Mexic. 

1. Propun să începem prin a povesti pe scurt cum a evoluat percepția umanității despre timp și ce a determinat acest parcurs, cu sublinierea unor etape cheie care au dus la contextul global de astăzi, însă poate axându-ne și pe cazul României. Ce am preluat în cultura noastră pe calea autentică, tradițională, precum și din exterior?

De exemplu, există diferențe destul de evidente între felul în care percep generațiile actuale timpul – obișnuite cu mediul urban, trăind și impactul progresului tehnologic, al digitalizării și platformelor de social media, chiar al modului în care informația circulă și cum s-a dezvoltat și se desfășoară astăzi transportul etc. – și felul în care bunicii noștri se raportau la timp, trăind la sat, unde conexiunea cu natura și momentele de echinocțiu și solstițiu sau fazele lunii aveau o influență semnificativă asupra deciziilor și activităților agricole și a vieții în general.

Așadar, ce impact are asupra vieții de zi cu zi percepția noastră despre timp și cum o putem schimba astfel încât să contribuie la creșterea noastră, nu la alienarea ființei noastre? Ce relație există, din punctul tău de vedere, între timp și minte, dar și între timp și corp?

Și, pentru că ai călătorit în diverse locuri din lume, împărtășește te rog ce ai observat privind percepția despre timp în comunitățile în care ai trăit și cum se desfășoară viața lor prin modul în care se raportează la acesta.

Andra Vișan: De multe ori când ne gândim la timp, vizualizăm acea linie dreaptă pe care o învățăm la școală, la ora de gramatică, cu „trecut-prezent-viitor”. Percepția pe care o avem mulți dintre noi, prin această săgeată a timpului, este că el merge doar într-o singură direcție, liniară. De aceea, de multe ori, când ne gândim la trecut, ne gândim la ceva mai înapoiat, mai rudimentar. Cercetătorii se uită la trecut, la culturile și popoarele antice, și automat presupun că tehnologia utilizată de aceștia era mult mai primitivă decât cea pe care o utilizăm astăzi. Însă nici până astăzi nu s-au putut înțelege cu adevărat, ci doar specula, metodele prin care mari structuri antice, precum piramidele, au ajuns să fie clădite. 

Spre exemplu, pietrele din care mayașii au ridicat piramidele lor sunt majoritatea din coral, adus din ocean. Ei nu „descoperiseră” roata și nici nu aveau animale de tras! Așadar, cum se face că au extras coral din mare și au reușit să-l aducă până sus în munți?! Mi se pare greu de crezut că un popor care a făcut hărți și calcule matematice precise pentru a urmări mișcarea fiecărei stele din sistemul nostru solar, precum și mișcarea sistemului nostru solar în Univers, care a ridicat unele dintre cele mai impresionante structuri în mijlocul junglei și sus în munți era alcătuit din oameni primitivi sau înapoiați. De fapt, erau mult, mult mai aproape de adevărata esență a omului și aș spune chiar extrem de avansați. Noi, în prezent, suntem cei care am involuat.

Revenind la România și cultura noastră, în momentul în care Dacia a fost cucerită de Imperiul Roman (care este „capul răutăților”, calendarul Iulian al lui Iulius Cezar fiind predecesorul calendarului Gregorian), o mare parte din bazele culturii noastre a fost lăsată uitării. Imperiul Roman este responsabil pentru pierderea multor culturi prin campaniile sale de cucerire și război, întocmai cum coloniștii europeni și instituția Bisericii sunt și ei responsabili.  

Îmi amintesc cum, pe vremea când eram la școală și învățăm pentru prima oară despre daci, ne-a spus profesoara că, atunci când cineva murea, dacii se bucurau pentru că știau că acel suflet se întoarce acasă, iar când cineva se năștea, plângeau pentru sufletul care a ales să se întrupeze. De atunci m-a fascinat nespus această idee.   

Noi ca popor am fost tare cotropiți toată existența noastră. Cultura noastră a fost atacată nu numai de romani, ci și de turci, unguri și, ceea ce a pus capac la tot, de comunism. Din fericire, s-a mai păstrat ceva din autenticitatea noastră, pe care o întâlnești în oamenii simpli de la țară, care încă sunt conectați cu natura din jurul lor, cu ciclurile ei. Dar pentru că în perioada comunistă mulți oameni au fost rupți din mediul lor și duși cu forța la oraș, ruptura de natură a fost foarte puternică și bruscă. Doar motto-ul comuniștilor era „omul care îmblânzește natura!”. Câtă aroganță…   

Principala idee care duce la distorsionarea timpului și crearea acestei bule artificiale în care trăim este deconectarea de natură și de ciclurile sale. Omul uită că face parte din întreg.

Când declarăm natura „inamic” și îi întoarcem spatele, o considerăm ostilă, devenim propriul nostru inamic! Pentru că noi, de fapt, facem parte din natură… ne întoarcem nouă înșine spatele. Natura, Pământul acesta minunat, este VIE. Iar noi suntem aici să fim îngrijitorii pământului, nu cei care îl cotropesc și îl storc de resurse pentru profit. Deoarece natura este sursa vieții noastre și a adevărului nostru, cu cât ne îndepărtăm mai mult de natură și o distrugem, cu atât mai puțin suntem capabili să trăim în echilibru. De aceea există războaie, boli și toată această dizarmonie pe care noi o creăm.       

Popoarele „primitive” erau conștiente de aceste lucruri. De aceea, calendarele utilizate de ele erau mereu în armonie cu ciclurile naturii. Oriunde ne uităm în lume, pe fiecare continent, triburile și culturile de acolo utilizau un calendar lunar sau lunar-solar. Dacii înșiși aveau un calendar lunar!

Altă problemă care duce la distorsionarea timpului este identificarea exclusiv cu lumea materială, cu lumea 3D. Când ne identificăm numai cu corpul nostru și uităm de celelalte corpuri subtile, acest lucru creează o distorsionare a percepției. Așa cum spațiul este dimensiunea corpului nostru, TIMPUL este dimensiunea minții noastre. Prin identificarea exclusiv cu lumea fizică, timpul – care ține de cea de-a patra dimensiune – ajunge să fie transpus în 3D prin ceasul care ticăie și cuantifică fiecare secundă. Dar timpul nu e ceva fix, măsurabil. Ceasul ticăie, dar ora aia care trece poate să fie o eternitate sau o clipă, în funcție de ce facem în acea oră. Totul e atât de relativ și personal când vine vorba de timp!

În trecut, oamenii nu aveau nevoie de ceas. Mulți spun că asta e pentru că societatea noastră a „evoluat” și acum avem nevoie de acest mod de cuantificare a timpului. Să fie asta oare evoluție? Dependența noastră față de ceas pentru a ști când și ce trebuie să facem? De fapt, acest ceas ajută la cuantificarea muncii depuse, ca să îndeplinim numărul de ore necesare pentru a ne primi salariul la sfârșitul lunii.      

Materialismul este manifestarea acestei identificări exclusive cu realitatea 3D. La baza materialismului se află o mentalitate condiționată de cele 7 zile ale săptămânii și de banii pe care-i primim ca răsplată pentru munca depusă. Efectele acestei percepții asupra minții noastre sunt profunde. Omul care trăiește în armonie cu natura s-a transformat în omul care urmărește ticăitul ceasului ca să știe când s-a terminat ziua lui de lucru. Este ceva complet nenatural și nesănătos! 

Îndepărtarea de natură, ceasul mecanic și calendarul Gregorian pe care-l folosim în mod curent dau naștere la ceea ce este cunoscut drept „frecvența artificială a timpului”. Artificial înseamnă că este o imitație a ceea ce este natural. Această frecvență este responsabilă pentru creația civilizației moderne, dominată de bani și mașinării. Goana după bani și bunuri materiale este subiectul central al existenței noastre. Banii nu sunt decât o bucată de hârtie sau, mai nou, niște cifre într-un calculator și, totuși, puterea pe care o exercită asupra noastră este uriașă.      

Trăim într-o lume artificială, plină de mașinării, departe de natură, chiar la câțiva zeci de metri deasupra solului, consumând alimente artificiale și înconjurându-ne cu distrageri menite să ne mențină ocupați, astfel încât să nu începem să ne punem întrebări prea profunde despre condiția umană.  

Popoarele din trecut nu aveau astfel de probleme moderne și „artificiale”. Oamenii primeau totul de la natură… „pe moca”, cum se zice. Pentru că făceau parte din natură și o respectau, natura le oferea tot ceea ce era nevoie. Astăzi, în continuare natura ne oferă TOT ce avem nevoie, însă prin megalomania noastră cum că suntem mai presus de natură, credem că este dreptul nostru să generăm profit prin masacrarea planetei. Însă nu facem decât să ne distrugem pe noi înșine.    

Soluția pentru a ieși din această buclă artificială de timp este simplă: reîntoarcerea la natură, conștientizarea realităților subtile și a celorlalte dimensiuni care influențează corpul fizic. Pentru mine, calendarul Dreamspell este UNEALTA prin care putem face acest lucru.     

Timpul nu e o linie dreaptă, cum am fost învățați. Timpul este o spirală. Mereu ne întoarcem de unde am plecat, dar de fiecare dată conștiința noastră este diferită.

Calendarul Dreamspell, prin numeroasele cicluri pe care le are (cicluri de 4, 7, 13, 20, 28 etc. de zile) ne învață mintea să se reîntoarcă la natura ciclică a timpului. Ne ajută să observăm atât ciclurile exterioare, cât și ciclurile interioare ale ființei noastre. Este un calendar armonios și organic, aliniat la ciclurile lunare, cu o matematică atât de frumoasă, încât poate face și cel mai mare „dușman” al matematicii (așa cum eram eu în liceu) să fie copleșit de simetria sa perfectă!

Deoarece timpul este dimensiunea minții, dacă timpul pe care îl urmărim constă în zile și luni neregulate și haotice, atunci și mintea noastră este cuprinsă de haos. 

Nu ar trebui să ne mire de ce lumea în care trăim este atât de haotică, poluată și toxică… mintea umană e haotică, poluată și toxică.   

Revenind la un calendar armonic, ne reîntoarcem la armonia noastra interioară, la armonia naturii. Dreamspell-ul ne invită să explorăm viața dincolo de paradigmele curente, pentru a ne întoarce la înțelepciunea străveche, pe care însăși strămoșii noștri, dacii, o dețineau! 

Că tot m-ai întrebat de alte culturi pe care le-am vizitat: ceea ce m-a fascinat în cele trei luni de călătorit prin Mexic a fost cât de mult mă simțeam ca acasă (mai puțin vremea tropicală și vegetația, desigur). Mexicanii – un popor asuprit și cotropit, a căror cunoaștere a fost arsă de biserică, îmi aduceau mult aminte de români, prin natura lor caldă și deschisă, dar și puțin precaută (ca urmare a faptului că prin deschiderea și inocența lor și-au pierdut toată moștenirea culturală). Dar odată ce văd lumina din tine, te primesc cu brațele deschise. Pe lângă asta, cusăturile și imprimeurile de pe hainele tradiționale mexicane sunt identice cu cele românești. Chiar am două bluze cumpărate din Mexic, lucrate tradițional, care ai zice că sunt făcute de meșteri români, doar croiala e puțin mai diferită.            

Am avut doi ani în care am călătorit și prin afara Europei: India, Mexic, Indonezia, Thailanda. Am petrecut doar două săptămâni într-o comunitate în India, Auroville, în acea perioadă. Însă ceea ce am recunoscut ca factor comun în toate aceste țări și care mi-a frânt inima este această pierdere a tradițiilor. Peste tot în lume, la fel ca în România, are loc o luptă între modernitate și tradițional. Cultura vestică, asemeni unui animal înfometat, devorează orice urmă de autenticitate din celelalte culturi și își impune artificialitatea asupra lor. Chiar dacă se mai păstrează o parte din acele tradiții, sensul lor se pierde. Spre exemplu, foarte puțini mexicani cunosc calendarul mayaș și există numai câteva triburi mai izolate de societate, unde încă găsești acei mayași autentici, care încă păstrează această înțelepciune vie. Subliniez aici că Dreamspell-ul este o variațiune a calendarului mayaș, cu mici diferențe față de calendarul autentic al mayașilor.     

Societatea vestică și megalomania sa, prin care își impune modul de viață asupra altor popoare, reflectă drama ego-ului care consideră că punctul său de vedere este singurul valid și respinge modul diferit de a fi al altor oameni. Chiar noi ca ființe umane, când suntem copleșiți de ego-ul nostru și ne identificăm prea puternic cu narațiunea interioară, uităm că există și alte perspective, diferite de a noastră, alte moduri de a trăi (unele poate mai bune decât al nostru). Depinde numai de noi să nu permitem culturilor să moară, iar reîntoarcerea la frecvența naturală, organică, armonică și ciclică a timpului, care a stat la baza acestor culturi, joacă un rol esențial în acest proces.         

2. Într-un material recent, vorbești despre calendarul gregorian și enumeri motivele pentru care este dizarmonic. Totodată, ai menționat importanța de a ne reconecta cu natura pentru a deveni cât mai conștienți privind ciclurile naturale și cosmice și a le integra în viața noastră. Care sunt aspectele esențiale pe care le învățăm observând natura și acordându-ne la ritmurile ei? De exemplu, într-un alt video spuneai că putem înțelege mai profund, accepta și regândi ideea de moarte, care în natură reprezintă mai degrabă o renaștere, un nou început și, în fond, în natură, așa cum arată și fizica cuantică, nimic nu se pierde, totul este în continuă transformare. 

Când renunțăm la a vedea natura drept ceva exterior nouă, cu superioritate sau teamă ori dorind să o dominăm, ce dobândim ca rezultat?

Andra Vișan: Într-adevăr, calendarul pe care-l utilizăm astăzi nu este conectat cu absolut niciun ciclu în natură sau în cosmos. Pentru că modul nostru de gândire și toate instituțiile umane sunt integrate în iregularitatea calendarului Gregorian, ne-am învățat cu niște obiceiuri care sunt contradictorii cu ordinea naturală și firească a lucrurilor, dar care ne par indispensabile. Războiul, taxele, metodele de guvernare, sistemul economic sunt toate în contradicție cu ordinea naturii.  

Însăși relația pe care o avem cu moartea, singura certitudine din viață, e distorsionată prin percepția artificială a timpului și identificarea exclusiv cu 3D-ul. Revin la ideea că dacii se bucurau de moartea cuiva. Nouă ni se poate părea ceva foarte grotesc… cum să te bucuri când cineva moare? Cum să NU te bucuri atunci când înțelegi că suntem mai mult decât acest corp fizic și că, atunci când murim, ne întoarcem acasă? Sigur, există și acel sentiment de tristețe și dor când pierdem pe cineva drag, însă înțelegând moartea și esența sufletului, înțelegem că acea moarte e doar o iluzie. Frica de moarte generează și o frică de schimbare, ego-ul nostru percepând orice schimbare care îi amenință autoritatea drept o moarte de care fuge mâncând pământul. 

Observând natura, putem învăța foarte multe lucruri despre cum să ne trăim viața. Prin natură înțelegem mai bine existența dualității (viață-moarte, zi-noapte, soare-lună), înțelegem puterea ciclicității. Înțelegem că totul are un început și un sfârșit, dar că acel sfârșit este doar începutul unui nou ciclu.

Când începem să conștientizăm sacralitatea naturii și a sistemului perfect prin care ea funcționează, reintroducem elementul sacrului în viața noastră de zi cu zi. Trăim într-o eră profund desacralizată, cum spunea Eliade, în care am luat și am disecat fiecare părticică din lumea fizică încercând să-l găsim pe Dumnezeu, lăsând deoparte marele mister al vieții. Dar sacrul, divinul, nu e ceva ce se regăsește în lumea materială, prin urmare nu va fi niciodată ceva ce vom putea măsura sau diseca. Reîntorcându-ne la natură, ne întoarcem la sacru. Pentru cultura mayașă, cea mai înaltă formă de înțelepciune era capacitatea de a fi perfect integrat și armonizat cu mediul tău.  

Când încetăm să mai percepem natura ca pe ceva din exteriorul nostru, ceva ce trebuie să îmblânzim, putem simți natura cum înflorește în ființa noastră. Pământul – corpul, apa – sângele, aer – respirația, foc – sufletul. Toate elementele naturale se regăsesc în ființa noastră și, conectându-ne cu ele, ne putem alchimiza complet lumea interioară pentru a transforma viața într-o operă de artă sacră, iar corpul nostru poate deveni templul în care divinul coboară. Natura însăși este o catedrală unde fiecare mișcare a frunzelor sau susur al apelor este o rugăciune și un cântec de readucere aminte a esenței noastre uitate.   

Ieșind din bula noastră artificială și întorcându-ne la ciclurile naturii, căpătăm o mult mai profundă înțelegere asupra propriilor cicluri interioare ce au loc fie că vrem, fie că nu.

Spre exemplu, anotimpurile jucau un rol esențial în viața umană, în special în spațiul în care noi ne aflăm, unde avem parte de patru anotimpuri. Vara era perioada în care soarele își atingea apogeul, la fel și activitatea umană. Toamna era când ziua începea să scadă, perioada recoltei și pregătirea pentru iarnă. Iarna era perioada de interiorizare, când ne cufundăm în interiorul ființei noastre pentru introspecție, stând în coconul nostru. Iar primăvara aducea o nouă adiere, ziua începea iar să crească, natura începea să renască și, odată cu ea, și ființa umană. 

Dacă stăm să urmărim ciclurile noastre interioare, funcționăm cam la fel ca natura. Corpul nostru în mod firesc este ajustat la ciclurile naturii, precum și corpurile mai subtile. Problema este că structurile sociale actuale și cultura asta – prin care „muncim până cădem lați, pentru că trebuie să facem bani ca să plătim pentru ceea ce natura ne oferă pe gratis” – nu ne mai permite să urmărim ritmurile interioare ale ființei.          

Dincolo de asta, noi, femeile, suntem extrem de conectate cu ciclurile lunii prin ciclul lunar de ovulație și menstruație. De când m-am conectat cu acest calendar am putut observa mult mai clar cum ciclul meu are 28 de zile, nu 30, nu 31. Iar atunci când el se schimbă și este mai lung sau mai scurt este pentru că trec printr-o perioadă de o intensitate emoțională puternică, iar ciclul încearcă astfel să se alinieze ori cu luna nouă, ori cu cea plină.  

De asemenea, dacă menstruația este la lună nouă sau lună plină, are și asta semnificație. Se spune că atunci când suntem la ciclu de lună plină, curățăm pentru noi, iar la luna nouă, curățăm pentru colectiv. Dar majoritatea femeilor, fiind deconectate de ciclurile lunare, sunt deconectate de ciclul propriului lor organism, sunt deconectate de esența lor feminină. Calendarul Gregorian a marcat instituționalizarea societății patriarhale, dar acesta este un subiect mai amplu despre care discut în materialul The Moon and The Sacred Feminine Energy.     

Când realizăm că ciclurile naturii și ciclurile interioare ale ființei sunt unul și același lucru, putem înțelege altfel contextul experiențelor noastre și, în loc să ne împotrivim acelor experiențe, le putem îmbrățișa cu mai multă deschidere și înțelegere.

3. Ce ai învățat din înțelepciunea mayașă și cât de relevantă rămâne în aceste vremuri? De ce să optăm pentru un calendar organic, armonic precum cel pe care îl promovezi și ce deosebește sau apropie acest calendar de altele, ce îl face unic? 

De asemenea, cum integrăm un astfel de calendar în viața de zi cu zi? În acest sens, ai subliniat la un moment dat că nu este vorba să ne planificăm ziua în funcție de calendarul respectiv, ca și când ne-am citi horoscopul și ne organizăm ziua pe baza lui sau îl vedem drept cauză pentru tot ce ni se întâmplă.  

Andra Vișan: Am învățat taaare multe studiind acest calendar. Pe lângă o înțelegere mai profundă a ciclurilor naturale și a celor interioare, mi-a relevat foarte multe despre propria mea ființă și despre cum pot alchimiza întunericul interior. Mi-a oferit codurile necesare pentru a putea observa sincronicitățile vieții la un nivel mult mai profund și m-a ajutat să-i înțeleg mai bine și pe cei din jurul meu.      

Mai întâi, e important de înțeles faptul că Dreamspell-ul este alcătuit din două calendare: Calendarul cu 13 Luni, sincronizat cu ciclurile lunare, și Tzolkin-ul, considerat de mayași calendarul lor sacru sau galactic, deoarece era sincronizat cu ciclurile galactice și de evoluție ale ființei umane. Tzolkin-ul este alcătuit din 13 tonuri lunare și 20 de sigilii solare. Tonurile Lunare sunt precum niște frecvențe energetice, iar sigiliile sunt precum niște arhetipuri, cu aspecte de lumină și de umbră.      

Prin Tzolkin, fiecărei zile (și, prin urmare, fiecărei ființe născute într-o anumită zi) îi corespunde un anumit arhetip din cele 20 și un anumit ton lunar, alcătuind ceea ce se numește KIN. Prin înțelegerea Kin-ului personal, putem înțelege mult mai bine drumul pe care sufletul nostru a ales să-l parcurgă și ce putem face când ne simțim blocați.      

Mi se pare că acest calendar nu aparține unei anumite perioade, ci este universal și general valabil, oricând. Urmărind Dreamspell-ul, fiecare zi capătă un nou sens și fiecare arhetip ne vorbește și ne relevă aspecte din ființa noastră la care mai trebuie să lucrăm. Spre exemplu, când am o zi proastă, în care nu par să se lege lucruri sau reacționez conform unor patternuri distorsionate, prin înțelegerea Kin-ului zilei respective, mi se relevă unde e problema. Chiar aceste zile proaste prin care trecem au un pattern de care devenim conștienți prin Dreamspell. Dacă stăm și privim, vom vedea că aceste zile proaste au unul/ mai multe arhietipuri în comun. Înțelegând ce încearcă să ne transmită calendarul, procesul de dezvoltare personală se poate desfășura într-un mod mult mai armonios.        

Dacă ar fi să vorbim despre asemănările și deosebirile cu alte calendare, aș spune că unicitatea sa constă în Tzolkin, care este extrem de complex și are multe cicluri și straturi diferite de înțelegere. Nu este un simplu horoscop, ci un cod de sincronizare galactică, cu Sinele nostru, cu oamenii din jur și cu însuși Universul.  

Asemănarea ar fi în jurul calendarului cu 13 Luni, cu 13 luni a câte 28 de zile fiecare, o lună având 4 săptămâni a câte 7 zile fiecare, un șablon utilizat de culturi pe toată suprafața Pământului, din vremurile când oamenii nu erau închiși în cutiuțe și încă mai priveau cerul.

Pentru a integra acest calendar în viața noastră de zi cu zi, e nevoie de răbdare și observare. Nu e o schimbare ce se produce peste noapte, ci un proces întreg. Mai ales pentru cei dintre noi care sunt prinși în frecvența artificială a timpului, prin job și programul de birou, poate fi mai dificil. Din fericire, eu am fost o „norocoasă” și nu am avut niciodată un astfel de job, ci mereu am lucrat în domenii care-mi permiteau libertatea propriului program. Prin urmare, mi-a fost foarte ușor să mă detașez de calendarul Gregorian și să integrez Dreamspell-ul în patru luni. Însă când condiționările timpului artificial sunt chiar modul prin care noi ne desfășurăm întreaga existență, procesul poate fi puțin mai lung. Așa că nu vă lăsați descurajați dacă nu pricepeți din prima!         

Pașii sunt simpli. Mai întâi se învață și se înțeleg elementele de bază ale celor două calendare ce alcătuiesc Dreamspell-ul, se învață puțin despre semnificația arhetipurilor și a tonurilor lunare, iar mai departe este vorba despre a observa. A observa cum, în fiecare zi, fiecare arhetip și ton lunar interacționează cu noi. Aici calendarul devine o unealtă de dezvoltare personală foarte puternică. Desigur, e nevoie să înțelegem și propriul nostru Kin și ce înseamnă acesta.       

Iar atunci când începem să aflăm și Kin-ul oamenilor din viața noastră, toate conexiunile invizibile dintre noi și ceilalți deodată capătă sens! Ce m-a surprins și mi s-a părut absolut magic a fost să observ că aproape toți oamenii sunt conectați cu acest calendar… fără să fie conștienți de existența sa. Adică, să spunem că X are un anumit arhetip – White Crystal Wizard. Acest X o să mă caute mereu în zile când arhetipul său apare în Kin sau o să mă întâlnesc în mod spontan cu această persoană pe stradă în zilele respective, chiar dacă nu știe nimic despre calendar. Sau mi se întâmplă adesea să programez o sesiune de decodificare a Kin-ului cu o persoană de peste mări și țări (primesc data de naștere pe loc, fără pregătiri înainte) și să aflu că el sau ea are fix arhetipul principal al zilei respective. Astfel, devenim conștienți de niște sincronicități pe care nu le-am putea observa în absența acestei unelte.             

Dar da, mi se întâmplă adesea să primesc întrebarea: cum pot să utilizez calendarul ca să fiu cât mai armonizat cu ziua respectivă, cum să folosesc calendarul ca să-mi planific cât mai bine ziua? Oamenii, la un anumit nivel, au nevoia unui manual de utilizare care, chipurile, le-ar face viața mai ușoară. Dar acest manual nu există și, dacă ar fi să existe, ar fi fiecare cu manualul său, pe care fiecare și-l descoperă și redactează în timp real!       

Mărturisesc că și eu, când am început să lucrez cu calendarul, încercam să fac același lucru, să fac lucruri care consideram că m-ar apropia de arhetipul zilei. Spre exemplu, dacă era Blue Night, puterea introspecției, plănuiam să stau singură și să mă cufund în lumea interioară sau, dacă era Blue Hand, puterea creației, trebuia să fac ceva artistic. Sau încercam să mă văd cu amicul meu, Red Serpent, numai în zile în care acest arhetip era în Kin-ul zilei. La scurt timp, am aflat că lucrurile nu merg chiar așa… și pur și simplu nimic din ce îmi planificam nu se întâmpla! Dacă îmi planificam o zi de introspecție și stat în casă, mă suna fratele meu să mă roage să-l duc cu mașina să care niște cărți. Sau dacă îmi propuneam să fac ceva artistic, pur și simplu nu aveam inspirație.    

Asta și pentru că fiecare arhetip este destul de profund și are multe niveluri de înțelegere și manifestare. Ca să urmăresc exemplul de mai devreme, Blue Hand nu este doar arhetipul care creează și manifestă prin fizic înțelepciunea interioară, ci este și puterea flexibilității mentale care vindecă orice nevoie de control sau perfecțiune. Sau Blue Night nu este doar puterea introspecției, ci este sanctuarul interior, abundența interioară, cavalerul curajos care se cufundă în noaptea întunecată a sufletului și ajunge să-și înțeleagă toate aspectele minții inconștiente.  

Când încercăm să ne planificăm zilele, chiar și pe baza unui calendar armonios, orice urmă de sclipire sau magie dispare. Pentru că, dacă forțăm lucrurile să se întâmple, în loc să le lăsăm să curgă, nu mai suntem sincronizați cu flow-ul vieții.

Calendarul devine o unealtă cu adevărat minunată în clipa în care renunțăm la orice formă de control asupra vieții… Și TOTUȘI, vedem cum suntem aliniați cu acest flow fără să fie nevoie să forțăm ceva.     

4. Se vorbește tot mai des astăzi despre misiunea sufletului și au apărut o mulțime de tehnici de decodificare a misiunii noastre. Ce putem afla în sensul dezvoltării personale și spirituale pornind de la calendarul Dreamspell astfel încât, fie că ne-am născut sau nu cu ea, să ne setăm o misiune care să susțină o viață împlinitoare, așa cum o visăm? 

Andra Vișan: Așa cum am menționat mai sus, eu văd acest calendar drept o uimitoare unealtă de dezvoltare personală. Decodificarea pornind de la Dreamspell este una care poate merge foarte adânc.   

Pe lângă Kin-ul fiecăruia dintre noi, care conține un ton lunar, un sigiliu solar principal (arhetip), și alte 4 sigilii care ne sunt ghid, provocare, aliat și putere ascunsă, fiecare facem parte dintr-o familie de sigilii pe baza căreia ne schimbăm semnul în fiecare an (de ziua noastră). Fiecare avem un Wavespell, care intră mai în profunzime și ne relevă: Care este scopul nostru? Care este serviciul prin care ne putem atinge scopul? Cum ne putem echilibra, cum ne putem armoniza ș.a.m.d? Practic, aș putea avea 3 ședințe cu o singură persoană (o ședință având cam 2 ore) și abia atunci aș zice că am spus tot ceea ce era de spus. Am câțiva oameni cu care am sesiuni de fiecare dată când schimbă semnul în calendar, de ziua lor.

Chiar prin această schimbare a Kin-ului, în fiecare an de ziua noastră, putem înțelege mult mai bine ciclurile interioare ale ființei noastre și putem înțelege mai bine patternul propriei noastre vieți. Însă acest calendar nu ne spune negru pe alb ce am venit noi aici să facem – dacă am venit să fim artiști sau activiști sau călugări. Câteodată, oamenii cu care am sesiunile mă întreabă în ce domeniu ar trebui să se dezvolte și mereu le spun că ei trebuie să simtă (și, de multe ori, mă amuz că pare să îi nemulțumească răspunsul). 

Mulți dintre noi simțim nevoia unui manual de utilizare pentru că e prea înfricoșător să ne asumăm răspunderea asupra propriei vieți. Noi suntem, de fapt, liberi să experimentăm orice ne dorim, să fim oricine vrem să fim (odată ce trecem peste aspectele noastre de umbră și le integrăm).  

Dreamspell-ul ne ajută să înțelegem mai bine ciclurile personale, ciclurile vieții noastre, suișurile și coborâșurile, și ne ajută să înțelegem mai bine aspectele de umbră și ce putem face ca să le alchimizăm. Dar mai departe de asta, fiecare suflet trebuie să-și descopere singur calea sa.

Spre exemplu, să zicem că semnul cuiva este Yellow Warrior. Acest arhetip este războinicul luminii și al adevărului, cel ce caută neîncetat adevărul și face orice ca să-l protejeze, puterea intuiției și emisarul luminii divine pe Pământ. Însă modul în care fiecare suflet manifestă acest arhetip poate fi complet diferit! Fiecare Yellow Warrior găsește metode diferite pentru a răspândi lumina adevărului în această lume. Spre exemplu, cineva poate alege să răspândească adevărul fiind avocat, altul poate alege să fie muzician și grăiește adevărul în versurile cântecelor sale, altul poate să se axeze pe dezvoltare personală și să ajute oamenii să-și descopere propriul lor adevăr. Toate acestea sunt exemple din viața mea, cu oameni pe care-i cunosc, ce întrupează acest arhetip.     

Asta mă și fascinează la calendar: să văd cum oameni cu același arhetip sunt atât de similari și, totuși, atât de diferiți. Pot vedea elementele cheie pe care fiecare Yellow Warrior le are (ca să continui cu acest exemplu), însă pot vedea și acele elemente distincte care țin de educația pe care fiecare am primit-o, contextul social și bagajul karmic al sufletului respectiv (care ne influențează extrem de mult).   

În sensul dezvoltării personale, prin Dreamspell înțelegem mai mult despre ceea ce trebuie să alchimizăm la nivel interior, nu despre ceea ce trebuie să manifestăm la nivel exterior. Însă ceea ce le spun acestor oameni este că, atunci când îți găsești calea, vei știi. Vei știi pentru că totul se aliniază într-un mod atât de magic și sincronistic încât nu încape nici urmă de îndoială. Pentru mine așa a fost când am descoperit calendarul – am simțit că trebuie să lucrez cu el și, odată ce mi-am propus asta, mi s-au deschis uși ca prin magie și totul a început să curgă cu așa mare ușurință. Dacă înainte trebuia să mă lupt ca să fac lucrurile să meargă, acum trebuia doar să-mi setez intenția și să le las să se întâmple. Când ne aliniem cu sufletul nostru și mergem pe calea sa, întregul Univers conspiră în favoarea noastră.   

Astfel, în septembrie 2017, mă gândeam că mi-aș dori să ajung cândva în Mexic ca să vizitez piramidele mayașe, dacă tot studiam calendarul lor. Un prieten chiar mi-a spus: „Nu crezi că tu ceri cam multe de la viață? Deja mergi în India în decembrie!”. Câteva luni mai târziu, în februarie 2018, eram în Yucatan pe treptele piramidelor. 

Dar, ca să clarific cât de mult m-a schimbat înțelegerea acestui calendar și a propriului meu KIN: până în iulie 2017 (când am înțeles că trebuie să învăț cum funcționează calendarul, ca urmare a unei sincronicități profunde chiar de anul nou mayaș), eram o persoană introvertită, deconectată de emoțiile mele, fricoasă (care nu ar fi visat niciodată să călătorească singură prin lume), fără un glas propriu, cu dificultăți de comunicare, prinsă în perspectiva de victimă (prin urmare, atrăgeam situaţii în care eram victimă), cu lipsă de iubire, încredere și respect de sine, cu anxietate socială și frică de a vorbi în public. Dacă mi-ar fi zis cineva cu câteva luni înainte de iulie 2017 că J.O.B.-ul  meu (Joy of Being) va consta în a interacţiona zilnic cu oameni și a ține workshopuri, aș fi zis că e beat și l-aș fi trimis la culcare! (deși, la cum eram atunci, probabil doar l-aș fi privit ciudat)

5. Închei cu tehnica de terapie în care te-ai specializat recent – Aguahara, care ne conectează cu elementul apei, contribuind la relaxarea musculară și a sistemului nervos, dar și la detașarea de nevoia de control și lumea exterioară pentru o revenire în interior. Spune-ne mai multe despre cum poate apa să ne vindece și să ne ghideze trupește și emoțional.

Andra Vișan: Acesta a fost alt element magic și sincronistic care a apărut în viaţa mea, chiar când eram în prima mea vizită în Mexic. Câteva luni mai târziu, la începutul anului Red Cosmic Moon (arhetip care reprezintă conexiunea cu energia feminină, cu emoțiile și cu APA), mă aflam la un training de o lună, unde învățam despre cum să facilitez sesiuni de Aguahara.

Aguahara este o terapie acvatică în care cel ce primește este întins pe spate, plutind în apă susținut de brațele facilitatorului care, prin mișcări atât la suprafața apei, cât și sub apă, creează o relaxare profundă la nivel fizic și mental, ajutând persoana respectivă să se cufunde adânc în interiorul său. 

Prima sesiune am avut-o în ceea ce aș numi „cea mai groaznică zi din viața mea” până în acel moment. Chiar dacă a fost minunat să fiu în Mexic, să mă plimb printre piramide și să mă conectez cu acea cultură (și cu minunata lor mâncare), nu a fost o experiență fără încercări și obstacole. Și iată că, în mod sincronistic și total spontan, într-una dintre cele mai dificile zile din viața mea, ajung în brațele unei minunate sirene care mă purta prin apă și sub apă, spălând orice urmă de emoții negative. După această primă sesiune de o oră, conexiunea cu emoțiile mele s-a schimbat profund, precum și relația cu apa (care nu era una tocmai bună, am petrecut și două veri fără să merg deloc la mare, ceea ce acum ar fi ceva inimaginabil). Primul gând când am revenit în corp a fost că „trebuie să învăț cum să fac asta”!

Apa reprezintă conexiunea cu corpul emoțional, așa cum arhetipul Red Moon, pe lângă conexiunea cu apa, reprezintă conexiunea cu corpul emoțional. 

Atunci când ne reprimăm emoțiile considerate negative, ne deconectăm de corpul emoțional și de spațiul inimii. Nu există emoții pozitive sau negative, ci doar modul în care exprimăm acele emoții poate fi pozitiv sau negativ.

Eu eram o persoană care își reprimase furia la un nivel foarte puternic. Eram genul de persoană care chiar dacă se enerva, oamenii din jur nu prea știau, decât dacă era ultima picătură care umplea paharul și ajungeam să răbufnesc. Când eram copil, eram ca un delfin în apă și petreceam ore întregi în mare, imaginându-mi că sunt o sirenă și că descopăr o lume magică sub valuri. Însă, pe măsură ce am crescut și a început reprimarea furiei, conexiunea cu apa s-a pierdut. 

Pentru unii oameni se poate întâmpla să aibă experiențe traumatizante cu apa și să se confrunte astfel cu frica de apă (oameni pentru care această terapie poate fi foarte benefică), însă la mine a fost pur și simplu o îndepărtare totală de elementul apei. După această primă sesiune, m-am simțit liberă. Am simțit că plutesc în pântecul mamei divine și că am renăscut. După acea sesiune, am fugit în mare și mi-am petrecut o oră jucându-mă în apă, ca atunci când eram copil, simțind că am regăsit o parte din mine pe care o pierdusem de mult.

Sigur, a fost un întreg proces pentru mine, ca urmare a trainingului unde eram în apă câte 6 ore pe zi timp de o lună, oferind și primind sesiuni alături de colegi. În timpul acestei luni, prin Aguahara am experimentat niște trăiri și conștientizări foarte profunde despre propriile mele mecanisme interioare. Mi s-a întâmplat chiar, în timpul unei dimineți în care eram purtată în brațe de un coleg, repetând mișcările învățate în ziua precedentă, să am parte de niște flash-uri de imagini și evenimente în viața mea, care au dus ulterior la frica mea de respingere din partea oamenilor. Am început să plâng instant și să tremur din toate încheieturile, eliberând mult din fricile și teama de respingere care mă împingea să acționez astfel încât să fac pe plac celor din jur.   

Apa acționează ca un conductor foarte puternic dintre mintea conștientă și subconștientă. Astfel, când suntem într-o stare profundă de relaxare, fizică și mentală, anumite aspecte din ființa noastră, pe care le-am îngropat adânc în interiorul nostru, pot ieși la suprafață.

Așa cum spunea profesorul meu, Alex Siebestern, cel care a creat această terapie în urmă cu aproximativ 10 ani, nu există două sesiuni la fel. Pentru că suntem toți diferiți, fiecare dintre noi poate experimenta ceva cu totul diferit. 

Am avut sesiuni în care persoana pur și simplu a experimentat o stare de relaxare profundă, alta în care cineva a scăpat de o durere de spate care îi dădea de furcă de luni întregi, alta în care persoana a început să plângă pentru că a avut o conștientizare profundă despre propria ființă și propriile patternuri interioare, altcineva care a experimentat frica de a se naște sau retrăirea unor traume. Mulți descriu că se simt de parcă sunt în pântec, iar la sfârșitul sesiunii renasc… Profesorul meu ne povestea despre situații și mai profunde, în care persoana intră chiar în regresie și experimentează vieți anterioare… orice este posibil! 

Aguahara nu doar că ne relaxează profund corpul, eliberează tensiuni și emoții stagnante, ci ne relaxează și mintea astfel încât vocea inimii și a sufletului să își poată comunica mesajul. Apa este vie și plină de inteligență, elixirul vieții, care ne oferă fix ceea ce are sufletul nostru nevoie în acel moment.

De când cu pandemia și închiderea Thermelor, unde facilitam aceste sesiuni, nu am mai putut să practic această minunată terapie (pentru care e nevoie de apă puțin mai călduță ca să putem să ne relaxăm profund). Însă acest lucru nu face decât să mă determine să-mi construiesc, împreună cu iubitul meu, propria piscină încălzită ca să nu mai depind de nicio entitate exterioară pentru a-mi desfăşura sesiunile și a aduce magia apei la cât mai mulți oameni. Dar până acolo mai e ceva de lucru, sperăm ca până la vară să fie însă gata!

Gânduri finale

Așa cum Jose Arguelles spune într-una din cărțile sale: „Oricine îți deține timpul, îți deţine mintea. Schimbă-ți (percepția) timpul(ui) și îți poți schimba mintea. Schimbă-ți mintea și poți schimba lumea!”. Totul începe cu noi. Nu putem avea pretenția ca lumea să se schimbe dacă noi înșine nu suntem capabili de schimbare.

Prin schimbarea modului de percepere a timpului, mintea noastră este liberă să se expandeze către noi orizonturi și înțelegeri, mai presus de realitatea fizică și materială, mai presus de paradigmele și programele de funcționare impuse de societatea distorsionată în care trăim. Schimbându-ne timpul, ne reîntoarcem la ceea ce strămoșii noștrii știau deja: că suntem una cu Pământul, gardienii acestei grădini paradisiace. Soarta întregii planete se află în mâinile noastre și depinde de noi să restaurăm echilibrul pierdut. Timpul nu reprezintă bani, ci timpul este artă! Iar viața noastră, cum alegem să trăim și ceea ce lăsăm în urmă este marea noastră capodoperă.  

Rămâi la curent cu noutățile

Află mai multe despre Dreamspell Galactic Signature Decoding pe Facebook și YouTube și descoperă informații suplimentare despre terapia acvatică urmărind-o pe Andra pe Facebook și Instagram.

__

Interviul cu Andra Vișan face parte dintr-o nouă serie de materiale pentru dezvoltarea personală, prin care voi sta de vorbă cu specialiști din diferite domenii pentru a-ți oferi informații valoroase pentru evoluția ta abordând subiecte cât mai variate.

Imagini oferite de Andra Vișan.